Albastru de Balasa
Doua minute de visare cu Sabin Balasa
Sabin Balasa a plecat in lumea lui albastra si infinita. Ce a lasat in lumea asta ? O opera uriasa prin profunzimea si originalitatea sa. Opera este el, artistul - care avea darul de a te invalui si de a te vraji cu personalitatea sa debordanta si cu sinceritatea dezarmanta. Tablourile sale au o fascinatie deosebita, te fac sa plutesti alaturi de femei plutitoare, de animale plutitoare sau de pietre plutitoare. Am avut aceasta senzatie inca de la primul tablou pe care l-am privit indelung, cu ani in urma, in galeria de la Palatul Parlamentului. Atunci a fost prima data cand vedeam pe viu o expozitie a marelui artist. Cunosteam arta sa din albume si de la televizor. Dar acolo, in fata panzei, am fost magnetizata de profunzimea albastrului de Balasa. Nu sunt devoratoare de arta, dar nu pot trece indiferenta pe langa creatiile unui artist atat de patrunzator si original. Asa cum nu pot uita un episod foarte important pentru viata mea: Dialogul de 2 minute pe care l-am avut cu maestrul, intr-o emisiune radiofonica la Antena Bucurestilor a ramas in sufletul meu ca un moment special. Ca orice ascultator de radio sensibil la frumos, am simtit nevoia sa-i adresez marelui pictor cateva cuvinte sincere, de apreciere. I-am vorbit despre senzatia de plutire si de zbor pe care mi-o creeaza picturile sale; maestrul m-a provocat la un joc - sa inchid ochii, sa-l prind mana si sa zbor… Ce provocare ! Am intrat in joc si…am zburat ! M-a intrebat ce simt, i-am raspuns ca plutesc intr-un tablou frumos de Sabin Balasa… A fost un moment sublim. Nu stiu daca i-am multumit doamnei Pusa Roth, moderatoarea acelei emisiuni. Ii multumec acum pentru acea intalnire unica. Sunt mandra si fericita ca am zburat de mana cu Sabin Balasa. Drum bun, maestre, pe calea luminoasa a albastrului infinit, pe care l-ati lasat lumii de aici in tablourile dumneavoastra !
Picturi de Sabin Balasa din Sala pasilor pierduti - Universitatea Al.I.Cuza din Iasi (2006)
Buna ziua. Sunt, cel putin asa mi-ar placea sa cred, “nevazut dar stiut”, asa cum frumos spune cineva. La sugestia unei prietene comune, Mihaela Ionita, am intrat pe blogul tau. Vreau sa fac niste simple aprecieri, si, bineinteles total subiective. Sincer, imi place si ce scrii si cum scrii. Ai metafora. Iubesti frumosul, tanjesti dupa amintirile prunciei, esti intoleranta fata de urat. Ai si multe dezamagiri. Totusi ma si mira ceva. Cum se face, ca desi ce a trecut ceva timp de cand ai publicat articolele, nu a aparut niciun comentariu. Doar esti convinsa ca uh blog nu e un jurnal intim. Oare mesajele tale nu transmit prea multa tristete si melancolie? Oricum, te astept, cu acordul tau, si cu alte scrieri. M-as bucura sa primesc un raspuns. Cu sinceritate!
PS: Mihaela imi spunea ca RB lucreaza la un nou site si s-ar bucura daca noi, cei mai apropiati ascultatori, i-am sugera cateva idei despre continut si forma. Mi-a spus ca ar vrea sa includa si un blog, special pentru dialogul cu noi si intre noi. Daca nu ma insel, cu ceva timp in urma, pe chat, unde erai si tu, si Paul si Bogdan am adus si eu in discutie acest aspect dar nu am avut audienta. Oricum, Mihaela ne asteapta.
Buna seara. Multumesc pentru interesul fata de acest blog uitat de lume si, de asemenea, multumesc pentru aprecieri. In legatura cu ceea ce transmit mesajele nu stiu ce sa spun…poate asta era starea mea la momentul cand am deschis blogul. L-am facut, intr-adevar cu intentia de a scrie opinii si ganduri (pe multe le-am sters). Nu stiu de ce nu a comentat nimeni ce am scris…nici nu am urmarit daca a fost cineva pe-aici (a fost mai demult cineva care cauta un text); poate oamenii s-au intristat prea tare citind articolele si nu au mai avut chef sa scrie…pana si eu am uitat de acest blog dar comentariul pe care l-ai postat mi-a adus aminte de el. Despre site-ul RB ? Pe mine m-ar interesa sa fie usor de accesat, sa dea mai multa libertate la editarea pe forum si chat si sa fie actualizata pagina despre “echipa”… si sa puna mai multe fotografii. Anii trecuti au fost pe site multe foto faine de la Premiile RAdio Bucuresti… Nu vad rostul unui blog…al cui?
Daca vrei sa vezi si partea mea optimista, te invit la http://www.hobby4friends.ro dar nu am avut timp sa-l actualizez. Nu am timp acum dar voi actualiza dupa 25 octombrie.
Multumesc pentru vizita!
rogreen
Iti multumesc si eu. Nu este vorba sa fie un blog nominalizat, ci doar o cale de comunicare intre noi. Ai dreptate vorbind despre site-ul actual al RB. Daca ai timp si oarecare curiozitate, te invit sa accesezi http://therp38.blogspot.com/. Sper sa nu te superi ca am folosit direct persoana a doua,dar te-am perceput ca fiind comunicativa,si mereu prezenta pe post, Iar intre prieteni cred ca nu au loc “politeturi”. Noapte buna! Astept sa actualizezi friends. Chiar cu nerabdare! Sper ca pe curand! Pa!
Iti multumesc pentru ca m-ai publicat. Vreau sa-ti sugerez ceva. Cand mai propui astfel de incercari, ar fi bine sa precizezi daca termenii propusi trebuie sa fie in versuri diferite, sa fie la final (rime), sau nu.
Deoarece site-ul tau e destul de complex, si banuiesc ca tu esti autoarea, poate ar fi bine sa incerci sa o ajuti pe Mihaela, macar cu un sfat. Ea se ocupa de noul site al RB. Pa,pa!
This is really a nice blog,i always come here and read the articles