Doua minute de visare cu Sabin Balasa

Sabin Balasa a plecat in lumea lui albastra si infinita. Ce a lasat in lumea asta ? O opera uriasa prin profunzimea si originalitatea sa. Opera este el, artistul - care avea darul de a te invalui si de a te vraji cu personalitatea sa debordanta si cu sinceritatea dezarmanta. Tablourile sale au o fascinatie deosebita, te fac sa plutesti alaturi de femei plutitoare, de animale plutitoare sau de pietre plutitoare. Am avut aceasta senzatie inca de la primul tablou pe care l-am privit indelung, cu ani in urma, in galeria de la Palatul Parlamentului. Atunci a fost prima data cand vedeam pe viu o expozitie a marelui artist. Cunosteam arta sa din albume si de la televizor. Dar acolo, in fata panzei, am fost magnetizata de profunzimea albastrului de Balasa. Nu sunt devoratoare de arta, dar nu pot trece indiferenta pe langa creatiile unui artist atat de patrunzator si original. Asa cum nu pot uita un episod foarte important pentru viata mea: Dialogul de 2 minute pe care l-am avut cu maestrul, intr-o emisiune radiofonica la Antena Bucurestilor a ramas in sufletul meu ca un moment special. Ca orice ascultator de radio sensibil la frumos, am simtit nevoia sa-i adresez marelui pictor cateva cuvinte sincere, de apreciere. I-am vorbit despre senzatia de plutire si de zbor pe care mi-o creeaza picturile sale; maestrul m-a provocat la un joc - sa inchid ochii, sa-l  prind mana si sa zbor... Ce provocare ! Am intrat in joc si...am zburat ! M-a intrebat ce simt, i-am raspuns ca plutesc intr-un tablou frumos de Sabin Balasa... A fost un moment sublim. Nu stiu daca i-am multumit doamnei Pusa Roth, moderatoarea acelei emisiuni. Ii multumec acum pentru acea intalnire unica. Sunt mandra si fericita ca am zburat de mana cu Sabin Balasa. Drum bun, maestre, pe calea luminoasa a albastrului infinit, pe care l-ati lasat lumii de aici in tablourile dumneavoastra !

         Stiu, e acolo ! Am simtit ca exista, inca din copilarie. Atunci imi intrerupeam jocul si privirea imi era atrasa magnetic de muntele din zare; muntele care vara aducea ploile cu tunete si fulgere, iar iarna imi trimitea zapada, de care mi-era atat de dor tot timpul anului. As fi vrut sa-i multumesc, dar (vai!) era atat de mare si impunator ! De-as fi fost pasare, as fi aflat ce e dincolo de cupola lui ! Cand bunicul mi-a spus ca peste muntele meu e un oras, m-am intristat. Credeam ca dincolo e o tara fermecata, pe care as fi vrut sa o vad. Cred ca a fost prima dezamagire din viata mea. Mult timp dupa aceea, desi crescusem, simteam ca acolo, spre nord, ceva ma asteapta. Dar viata mi-a indreptat pasii in directie opusa, catre Sud, si m-a facut sa uit o vreme de Nordul care ma chema la el. Credeam ca mi-a trecut, pana cand m-am trezit intr-o zi ca scrutez zarile nordice de la fereastra mea sudica. Cautam ceva, acolo, in zare. Am simtit atractia acelui ceva ! Si... deodata, am avut o revelatie ! Am vazut-o ! Era insula mea ! Nu stiu pe ce coordonate geografice se afla, dar stiu ca e undeva, in marile Nordului ! E un loc atat de cunoscut, de parca am trait acolo o viata. Un loc care seamana foarte bine cu locul copilariei. Primavara, verdele e verde, albastrul cerului de vara e albastru, ploaia e ploaie adevarata iar oamenii au suflete frumoase... si e liniste si armonie... Nu, n-are cum sa semene cu locul in care m-am nascut si am copilarit ! Ea e in mijlocul unui ocean salbatic, atat de odihnitor, iar eu m-am nascut in mijlocul unui continent agitat, langa un munte. Doar iarba e la fel, cerul e la fel si oamenii, da, oamenii, chiar daca nu au chipuri prea frumoase, au suflete frumoase. In insula lor rece (vai, eu credeam ca e a mea !) au puterea sa fie buni, harnici si atat de discreti...  Dragii mei nordici, ma primiti pe insula voastra ? Promit ca nu va tulbur linistea ! Nu veti simti prezenta mea si nu veti stii cine sunt... Voi adormi pe un fiord, iar cand ma voi trezi, voi intalni, la tarmul dantelat, ochii curiosi ai unei foci, si ii voi povesti despre cerul meu albastru, despre iarba mea verde si, mai ales, despre zapezile copilariei mele, care seamana atat de mult cu zapezile voastre. Si ii voi mai spune ca mi-e atat de dor de Nord, incat mi-e teama sa nu se topeasca ghetarul de pe fiord....     

Am ales acest spatiu, pentru ca aici ma simt in largul meu si pot da frau liber gandurilor, opiniilor, dar si acelor plasmuiri ale imaginatiei, care pot imbraca forme din cele mai bizare, mai aberante sau chiar explozive, si pe care fiinta mea simte imperios nevoia de a le expulza undeva, in neant. In acest spatiu ma simt ca un fir de praf purtat de vanturile cosmice, nestiut si nevazut de nimeni, cu adevarat liber. In acelasi timp, sper ca oamenii pe care ii cunosc si la care tin, dar care, dintr-un motiv sau altul, calatoresc pe cai paralele, sa ma inteleaga mai bine si sa afle cine sunt cu adevarat, daca se vor arata interesati de asta. As incerca sa creionez cateva trasaturi esentiale ale personalitatii mele, dar mi-e teama ca nu ma cunosc indeajuns si pot fi subiectiva. In acelasi timp, va avertizez ! S-ar putea ca fata de unele personaje din viata publica si fata de unele evenimente sa am o atitudine radicala, intoleranta sau impertinenta. De aceea, prezint de pe acum scuze celor carora le-as putea provoca vreo indispozitie ! Imi place la nebunie polemica si reactionez cu promptitudine la tot ce imi produce un disconfort, cat de mic. De asemenea, reactionez prompt la orice fel de provocare. Nu pot fi indiferenta la ceea ce se intampla in jurul meu, bine sau rau. Consider ca tot ce nu merge bine trebuie sanctionat, iar ceea ce e valoros trebuie remarcat si pus in evidenta, fara rezerve. Doar asa vom reusi sa schimbam ceva ! Ganditi-va ca indiferenta noastra este foarte convenabila unora. Se intelege, astept cu bratele deschise, orice comentarii, orice critici, orice pareri, indiferent de unde vin si va asigur ca respect cu sfintenie parerea si maniera de exprimare a fiecaruia, fara prejudecati. Daca veti gasi aici si lucruri frumoase, sa stiti, tot de la mine vin. Va multumesc pentru eventuala atentie si pentru interes. Gata, plec acum, m-a furat o pala de vant....